1
nov.

Despre Muzeul Etnografic de la Paltin, cu sufletul…

   Posted by: Anamaria Catanoiu   in Actiuni locale

Miloiu Draguta, custode

Miloiu Draguta, custode

Îmbrăcată în tradiţionalul costum popular, aşa cum îi şade bine unui custode care veghează la comoara de obiecte şi lucruri vechi dar valoroase, adunate în timp în cele patru odăiţe ale incintei, Drăguţa Miloiu ne-a vorbit ieri, cu sufletul, despre locul ei cel mai de preţ: Muzeul Etnografic de la Paltin.

Este şi bibliotecar şi custode la muzeu, însă sufletul ei se află printre costumele populare, ştergarele, ulcelele şi mobilierul din micul ansamblu care se ascunde printre casele satului, adăpostind lucruri pe care din păcate nu mulţi dintre noi le cunosc….

Inaugurată în anul 1972, clădirea a fost concepută cu destinaţie specială pentru muzeu, după asemănarea vechilor case din Paltin dar la dimensiuni mult mai mari. Amplasat în centrul satului, muzeul găzduieşte peste 450 de obiecte, unele cu vechime de sute de ani. La intrare, în hol se află o fotocopie a primei atestări documentare, un act de donaţie datat 8 iulie 1814…

Pe masa din colţ de la DJST a aşezat frumos câteva dintre obiectele pe care le-a adus cu ea de la muzeu….”fără ele şi fără costum, ce valoare ar avea prezentarea mea? Era mai bine oricum să fie la faţa locului, aşa ar fi înţeles oamenii mai bine…” Dar ne-am descurcat şi aşa. Pe ecranul videoproiectorului am rulat câteva imagini cu muzeul şi lucrurile de acolo, dar şi o scurtă prezentare despre naşterea, istoria acestui loc şi binevoitorul care a dăruit satului această mică comoară spirituală.

Pasiunea din vocea Drăguţei a compensat restul. A povestit cu lux de amănunte tot ce se găseşte în fiecare odaie a muzeului, cum îngrijeşte şi încearcă să mai „dreagă” din obiectele care se deteriorează, cum primeşte în dar lucruri pe care sătenii le donează pentru muzeu, cu ce bucurie întâmpină, la orice oră, orice călător care doreşte să-i vadă comoara şi să-i asculte povestea. „Câte nu aş face acolo….” ne-a spus Drăguţa cu o dragoste în voce, de invidiat.

Dar deja face destule….iată câteva cuvinte prin care a încercat să contureze imaginea locaşului pe care ea îl consideră sacru pentru identitatea şi sufletul satului Paltin:

„În curtea străjuită de porţi mari, însemnate cu coarne de cerb, fântâna cu cumpănă stă alături de un scrânciob, martor nelipsit al horelor de altă dată. De pe prispă se vede bine muntele Tojan cu cireşi, salcâmi şi brazi.

Construit din bârne încheiate, cu acoperiş înalt de şindrilă, muzeul pare o uriaşă ciupercă uscată de unde se zăresc ferestrele ca nişte ochi. Are patru camere în care sunt bine rostuite obiectele după specificul lor.

Fiecare obiect are povestea lui, cineva l-a lucrat cu migdală în nopţi mari de iarnă la lumina opaiţului sau în zile lungi, păzindu-şi animalele pe dealuri şi în ochiuri de poieni…”

Emoţionantă întâlnirea de ieri, o adevărată lecţie de istorie spusă cu sufletul, o adevărată lecţie de civism şi implicare în comunitate pentru a salva valori care odată pierdute, nu mai pot fi recuperate. „Vă aştept cu drag să veniţi pe meleagurile noastre, că sunt frumoase. Oricând puteţi…” a fost invitaţia caldă a Drăguţei către toţi cei care eram acolo, şi nu numai… Mesajul ei vi-l transmit astfel, indirect, sperând că vom afla din ce în ce mai mulţi despre locurile minunate pe care le ascund satele noastre, munţii, văile şi cascadele Vrancei, şi vom înceta să fim ignoranţi faţă de propria noastră tradiţie şi identitate…

obiecte de la muzeu

obiecte de la muzeu

despre muzeu...

despre muzeu…

prezentari multimedia

prezentari multimedia

de proba, la final

de proba, la final

 

This entry was posted on vineri, noiembrie 1st, 2013 at 8:31 and is filed under Actiuni locale. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed at this time.