Potpourri si ultimele trei saptamani in Sicilia

Da, ultimele….20, 21, 22. Când au trecut? Nu ştiu. Cum au trecut? MINUNAT! Şi dureros în acelaşi timp. Vă spuneam că sunt săptămânile mele de vacanţă şi că o să călătoresc prin Sicilia, dar o să mă întâlnesc mai mult şi cu prietenii mei pentru că trebuie să profit de ultima sută de metri, să-i privesc în ochi, să ne zâmbim, să dansăm, să ieşim împreună la mare, la îngheţată. Prin internet sau la telefon nu se pot face lucrurile acestea…

V-am invitat ultima dată să călătoriţi cu mine prin Sicilia, prin locurile pe care nu am avut timp sau nu era momentul să le vizitez, dar care au fost spectaculoase: Insulele Eoliene şi vulcanul Stromboli, Cheile Alcantara, Palermo, Siracuza şi câteva dintre oraşele pe care le mai văzusem dar mi-a fost drag să mai merg o dată: Catania, Taormina, Milazzo, Cefalu.

Revenim la ora 5 şi chiar devansăm, că a fost şi 4 de câteva ori….dar ca să prinzi autocarul sau vaporul, ce nu face omul…prima destinaţie, Insulele Eoliene – insula cu vulcanul Stromboli. Însă am luat vaporul care face ocolul tuturor celorlalte insule Eoliene ca să le vedem măcar puţin, chiar şi de pe navă: Volcano, Lipari, Salina, Panarea. Mai sunt două insule mai mici, Alicudi şi Filicudi, dar acolo nu am ajuns fiindcă nu erau în drumul nostru spre Stromboli. Insulele sunt incredibil de frumoase, un peisaj indescriptibil care răsare în mijlocul Mării Tireniene şi care la apus îţi taie răsuflarea. Trei ore şi jumătate de drum a meritat fiecare minut. Nu degeaba arhipelagul, un complex natural extraordinar, alcătuit din cele 7 insule formate dintr-o serie de cratere, este astăzi înscris printre locurile declarate de UNESCO Patrimoniu al Umanităţii. Vulcanul Stromboli este încă activ şi multă lume spune că este mai frumos decât Etna (acolo din păcate nu am mai ajuns). Insula este un mare con vulcanic care fumegă mereu iar arhitectura urbană este aparte, cu străduţe înguste şi case albe cu albastru, unde agroturismul este în floare. Peste tot restaurante, magazine, boutique-uri, tarabe cu suveniruri şi oferte de …divertisment. Ca să mergi la Stromboli şi să te bucuri de spectacolele naturale trebuie să stai măcar o noapte. Aşa am făcut şi eu şi nu am regretat pentru că am ales să merg cu barca cu motor noaptea, să înconjur jumătate de vulcan şi să ajung la Sciara del Fuoco, un perete larg şi abrupt cuprins între două creste stâncoase unde se prăvăleşte în mare materia vulcanică. Am stat în barcă vreo jumătate de oră pentru a vedea erupţiile vulcanice (care din fericire au fost 12 în seara aceea!) şi care noaptea se văd splendid. Splendid, într-adevăr, şi e ceva ce la Etna nu aş fi văzut acum. Localnicii vorbesc despre vulcan cu respect şi îl denumesc Idu, îl salută şi îi mulţumesc de fiecare dată când ies în larg, pentru că datorită lui şi turismul merge bine şi oamenii au din ce trăi. Am fost încântată de tot ce am văzut deşi am regretat celalată opţiune de a urca pe munte, chiar pe marginea craterului, cu ghid şi cu echipament corespunzător. Drumul însă dura 6 ore şi pecarea era tot seara, de la 6 la 12 noaptea. Era destul de anevoios urcuşul iar afară era foarte cald. Şi eu eram deja obosită…dar merită din plin această variantă şi data viitoare ştiu ce am de făcut…de aceea vă spuneam că ai nevoie de două nopţi, să ai timp să le faci pe toate. În plus, ziua am bătut insula în lung şi în lat, printre case, străduţe, flori, oameni, apă, plajă, bărcuţe. Unele lucruri, dragii mei, însă, trebuie trăite ca să le poţi simţi, poate cuvintele mele nu sunt destul de elocvente şi tot ce scriu apare ca simple fraze. Dar ca să respiri aerul curat, să te trezeşti dimineaţa şi pe terasă priveliştea să îmbine marea de o parte cu măreţia vulcanului de alta, un tot comun care dăinuie solitar în mijlocul apei, asta nu ştiu dacă o pot descrie aşa cum trebuie. Oricum, este un loc unde sper să mă întorc într-o zi, ca să ajung în vârf…

Destinaţia numărul doi: Cheile Alcantara. Lângă Taormina, o limbă de lavă aruncată dintr-un crater mai mic al Etnei şi-a croit drum până la mare şi în contact cu apa s-a solidificat. Apoi, de-a lungul mileniilor, un curs de apă a tăiat limba de lavă până când a format albia unui fluviu. Spre final de drum, râul a întâlnit în cale roci mai friabile din care apa a reuşit să formeze un canion cu forme extraordinare. Aceasta este povestea Cheilor Alcantara, denumite şi Marele Canion din Sicilia, care se întinde pe 14 km din care vizitabile sunt vreo 600 de metri amenajaţi pentru turişti, care pot merge de-alungul cheilor, în zona cea mai spectaculosă. Şi aici oferta de divertisment e mare, poţi face trekking, rafting cu pluta, evident cu ghizi, poţi degusta aşa cum am făcut şi eu, produse tradiţionale, poţi face baie şi plajă, dacă apa nu este foarte rece (ceea ce e mai greu…că e rece ca gheaţa mereu, din punctul meu de vedere) sau poţi închiria echipament special (cizme foarte înalte) să te plimbi prin apă de-alungul cheilor când apa nu e foarte adâncă. Oricum, deosebit locul şi natura pentru că totul este rocă vulcanică, deci neagră şi, oricum, zona a fost declarată Parc Fluvial Regional pentru că mai sunt şi alte puncte de interes care alcătuiesc tot acest parc natural.

Palermo: regina Siciliei. Oraşul de pe coasta tireniană are o poziţie geografică şi un peisaj de invidiat. Ca să nu mai vorbim despre cât de bogat în importante mărturii artistice şi istorice. O zi întreagă am alergat la propriu pentru că oraşul este foarte mare şi vroiam să văd cât mai mult. Am început cu oraşul arab şi normand, cel mai îndepărtat de centru. Ştiam că aici sunt cel puţin două lucruri care trebuie văzute: Mănăstirea Capucinilor, impresionantă pentru catacombele sale unde erau depuse, între anii 1600 şi sfârşitul anilor 1800, cadavrele palermitanilor bogaţi. Sunt mai mult de 8000 de corpuri, dintre care unele mumificate, îmbrăcate cu hainelelor cele mai bune, împărţite după sex şi categorie socială. Evident, în mănăstire nu sunt expuse toate 8000, dar vă spun că e suficient ce am văzut şi ce am mirosit, ca să mă impresioneze. E un loc unde meditezi profund la viaţă şi moarte…De aici am fugit la Palatul Normanzilor, cu o istorie care îmbină urme romanice, arabe şi bizantine. Iniţial castel construit de arabi, regii normanzi l-au transformat mai târziu în palat regal. Înăuntru, Capela Palatină, o bazilică în mozaic pe fond de aur, ascunde cele mai splendide decoraţiuni din întrega artă bizantină. TREBUIE văzut! Mai sunt câteva palate şi biserici vechi şi frumoase în această zonă, dar nu am reuşie să le văd chiar pe toate…Am fugit către inima oraşului, aria centrală a zonei baroce, unde se află piaţa I Quatro Canti sau „crucea de străzi” care împarte oraşul în patru cartiere şi care este străjuită de palate care suprapune stilurile ionic, doric şi corintic. Tot în zona barocă am vizitat Domul sau Catedrala, la fel de impresionantă ca şi Palatul Normanzilor, Piaţa Pretoria cu două biserici specatculoase- Santa Caterina şi San Giuseppe, Palatul Senatorial, Fântâna Pretoria (denumită şi „fântâna ruşinii” datorită statuilor nude care au provocat scandal), Piaţa Bellini, strada Maqueda cu palate şi biserici baroce, şi câte şi mai câte. Ultima zonă vizitată au fost Kalsa şi Loggia, două dintre cele patru cartiere ale oraşului vechi unde se mai găsesc principalele monumente din perioada aragoneză, la încrucişarea dintre Evul Mediu şi Renaştere. Piaţa Marina, poate cel mai romantic colţ din Palermo, unde se află exotica Grădină Garibaldi şi multe palate, Oratoriile San Lorenzo şi Santa Cita care ascund opere de Caravaggio, Palatul Abatellis care adăposteşte astăzi Galeria regională Siciliană, cea mai mare colecţie de picturi şi sculpturi din regiune şi multe alte biserici, mărturii arhitecturale sublime.

Nu am putut vedea tot pe îndelete într-o singură zi, e adevărat, dar câteva puncte importante şi atmosfera generală a oraşului am reuşit totuşi să bifez pe lista mea de călătorie. Tot spun că o să am timp altădată să mă întorc, să termin ce am început…

Ultima destinaţie nouă, despre care nu v-am povestit până acum, e Siracuza. Despre celelalte v-am vorbit când le-am vizitat prima dată, nu mai are rost să vi le reiau. Vă obig aşadar, în mod subtil, să citiţi, sau să recitiţi, articole mai vechi, ca să vă reîmprospătaţi lectura. Prin urmare, după cum vă spuneam, fascinaţia Siracuzei e legată de lumea clasică, de Arhimede, Teocrit, Epicarm şi de impunătoarele monumente care demonstrează puterea civilă şi militară. Oraşul, ca toate celelate se împarte în oraşul vechi, prelungit spre mare pentru a crea două porturi sigure, separate de Insula Ortigia, şi oraşul modern, care care păstrează importante vestigii ale lumii antice. Nucleul urban mai vechi se află în Insula Ortigia, unde se păstrează vestigiile primelor construcţii din perioada greacă şi unde am vizitat Castelul Maniace, un eficace bastion militar şi exemplu de arhitectură militară chiar pe marginea apei, templul lui Apollo, Domul şi Piaţa Domului, Piaţa Arhimede cu fântâna lui Artemis în mijloc, strada Maestranza care ne conduce în cartierul medieval, Palatul Bellomo şi multe alte biserici, palate şi clădiri impunătoare care se înalţă dintre străduţele mici şi cochete, foarte curate, ale micii insuliţei. Cum se spune, în sticluţe mici se ţin esenţele tari. Cam aşa e şi cu insuliţa Ortigia, e totul concentrat pe o suprafaţă mică dar ca să guşti frumuseţea locului îţi trebuie timp, răbdare şi dorinţă de a cunoaşte tot. Cum timpul este cel care îmi lipseşte mere, a trebuit să renunţ la plăcerea de a mă plimba în linişte prin Ortigia ca să pot ajunge şi în oraşul modern care adăposteşte la rândul lui multe comori: Parcul arheologic din Neapolis, zona cea mai reprezentativă a anticului oraş grecesc care uneşte Teatru grec, Amfiteatrul roman şi Altarul lui Ieronie, latomia Paradiso cu Urechea lui Dionysos. Nu ştiu de unde să încep să vă descriu, aşa că vă spun mai simplu: de văzut, mai ales pentru cei care sunt interesaţi de partea de arhitectură şi arheologie, altfel poate vi se pare o mare de bolovani…Celălalt punct de interes pe care am reuşit să-l mai văd tot în oraşul modern a fost Latomia Capuccinilor, cea mai veche şi mai frumoasă dintre latomiile Siracuzei care e astăzi redeschisă publicului spre vizitare cu un program limitat. Acum mă înţelegeţi de ce am fugit dintr-o parte în alta… Oricum, despre latomii vă pot spune că sunt spectaculoase, cuvântul înseamnă în greacă „piatră tăiată” şi reprezintă foste cariere de piatră, enorme blocuri de stâncă suprapuse, adevărate acoperişuri susţinute de stâlpi naturali, grote, toate demonstrând că forma lor derivă de la o tehnică de săpare în căutarea venei mai bune a stâncii. Multe dintre grote serveau drept închisoare pentru prizonieri unde conversaţiile se puteau auzi uşor pentru că şoaptele erau amplificate de conformaţia specială a carierei, cum este cazul Urechii lui Dionysos.

Şi cam gata şi cu Siracuza, aşa, foarte pe scurt de fapt din toate, ca să vă faceţi o idee despre „jurnalul meu de bord” de prin Sicilia. O parte importantă a vacanţei mele dar nu cea mai importantă. Pentru că nu pot să afirm că plimbările nu au fost însoţite de nodul în gât dinaintea plecării. Fapt pentru care le-am şi alternat: plimbări, ieşiri cu prietenii, seri de milonga (tango) la Mesina şi la Villa, organizate de prietenii mei, Valerio, Antonio şi Domenica, lecţii de tango cu Valerio, plajă şi baie la Capul Peloro, ca să simt şi eu că este vară.

Ultima zi a fost dedicată rămasului bun. De dimineaţă am început cu vizitele, întâlnirile cu prietenii, telefoanele pentru cei cu care nu m-am putut vedea sau mesajele pe facebook. Întâlnirea cu colegii de la CESV a fost frumoasă dar şi dureroasă şi nu m-am putut abţine să nu scap câteva lacrimi. Am luat prânzul cu toţii la sediu, pentru ultima dată, şi mi-au făcut un cadou care să-mi amintească de ei şi de toată perioada care am lucrat-o şi am trăit-o împreună. Evident, promisiuni făcute să ne vizităm şi să continuăm să lucrăm împreună la proiecte. Nici nu s-ar putea altfel…vă mulţumesc, dragii mei, pentru toată căldura cu care m-aţi primit! Şi sper să ne revedem curând!

Mari Angela, Pepe, Maria şi Laura careau terminat anul universitar şi au plecat la părinţii lor în Corsica, Valerio, Salvo, Rosario, Nini şi Franca, Dino, Angela, Nella….cu  fiecare o cafea, o granita, o îngheţată, un pahar de vorbă, îmbrăţişări, regrete vizibile sau mai puţin vizibile, ochi plecaţi, vorbe optimiste, promisiuni, contacte schimbate …în fine, ştiţi cum sunt despărţirile, grele tare. Dar trebuia şi ştiam că va veni şi ziua aceasta…

***

Acum sunt acasă, am scris ultimul articol…şi apoi continui. Chiar dacă Jurnalul Follow me in Sicily s-a încheiat ca transmisiune directă, avem de lucrat la produsele acestui stagiu, la care am început cu Mari Angela încă de când eram în Mesina, şi sper să ne ajute Dumnezeu să le terminăm. Şi apoi alte idei de pus în practică…prieteniile, relaţiile, proiectele, toate se întreţin ca să rămână vii.

Aşa că acum la final, după ce v-am purtat prin tot acest periplu sperând să trăiţi alături de mine şi personal şi profesional, după ce aţi văzut schimbările de stil, de ton, de atitudine din articolele mele, pe care vă avertizez că nu intenţionez să le modific în nici un fel, vă fac o invitaţie, pe care o puteţi lua şi ca pe un sfat: urmaţi Potpourri, oriunde s-ar găsi! (Follow Potpourri, wherever it may be!)

Oriunde s-ar afla, Potpourri vă va purta cu el…în lumea largă şi înapoi…

A piu tardi!

Insula si vulcanul Stromboli
Insula si vulcanul Stromboli
Insula si vulcanul Stromboli
Insula si vulcanul Stromboli
Insula Stromboli, arhitectura urbana
Insula Stromboli, arhitectura urbana

 

Cheile Alcantara
Cheile Alcantara
Cheile Alcantara
Cheile Alcantara
Catedrala din Palermo
Catedrala din Palermo
Capela palatina din Palatul Normanzilor, Palermo
Capela palatina din Palatul Normanzilor, Palermo
Biserica Santa Caterina, Palermo
Biserica Santa Caterina, Palermo
Piaţa Domului, Siracuza
Piaţa Domului, Siracuza
Teatrul grec, Siracuza
Teatrul grec, Siracuza