Archive for the ‘Asistent Grundtvig’ Category

25
ian.

Potpourri & The Tenth Week in Sicily

   Posted by: Anamaria Catanoiu

My holidays are gone and now I am back to business! This week we cleaned up the beach in Messina and I traveled to Terrasini – Palermo Province, for Active Citizenship and Volunteering project. By the end of the week I went for the urban trekking (archeological visit) in Messina, to find the hidden treasures, full of history.

Right before the final stage of the project, promoted by the Ministry of Labour and Social Policy, together with the regional associations of volunteering (and CESV as well), taking place in Terrasini, a small town on the sea about 30 km away from Palermo, I participated in another activity aiming to clean an area on Messina beach. The protagonists were the students from the Nautical High School, who accompanied us in Terrasini as well. The activity aimed to raise young people awareness on the necessity of active implication in social issues and the importance of volunteering. For a few hours, the students, together with  their teachers and official representatives, cleaned up the beach and learnt what responsibility and respect for the environment means, as well as team work and mature behavior to everything surrounding us.

In Terrasini, there was organized a Regional Campus called Spaccadinanza, I Republicca dei Raggazi  where the team was made up of 150 participants, with students and volunteers from the other regions involved in the project (Patti, Corleone, Marsala, Palermo and Catania). For two days, everyone was caught in the activities aimed to a specific thematic area: environmental and legal issues, land, rights and legal issues, culture and inter generational relations, sustainability and life styles, in order to enliven the spirit of community in young people and to develop a non-individualistic life style to feel part of the community. These young people challenged their imagination creating various materials and cards, and a youth city, a city of the future, where people are involved, are responsible and actively participate in the community life. Their ideas were great! In the end, they destroyed everything they worked for the entire afternoon and reconstructed all from the start (to reinforce the idea of active citizenship). Also, each school prepared a short movie on the active citizenship and participation, with social messages on responsibility, road safety and alcohol consumption, all of them being very well made! The week-end was entertained by a rapper called Othelloman, who made everyone dance, joke, and be responsible and mature at the same time. In between, I managed to admire and enjoy the view to the mountain collapsing in the sea, with the fine sand on the beach, the crystal clear water and the most beautiful sunrise and sunset seen from the highest terrace of the hotel.

On Sunday, I went back to Messina for urban trekking. The activity called Vie di Pietra (Stone Road) was created as a passeggiata archeologica (archeological stroll) and it was organized by Legambiente Messina Association, Pres. Danielle Ialacqua, in partnership with experts in Messina. I had four guides, prof. Gabriella Tigano, prof. Elvira D’Amico, prof. Maria Ravesi, and prof. Pippo Martino, who presented us places of special interest, which aren’t yet „visible” to the tourists nor to the residents of city. It’s been the perfect time to see what tourists don’t know to look for and to take advantage of information received from experts. For about four hours, I wandered around the city with other 50 people and I have seen artifacts and archeological sites, dating from prehistory, Greek, Roman and Medieval era, some of them being hard to reach as they were located on private properties or could not be seen but only by invited groups. Their initiative was commendable and it isn’t the only one because they organize such visits outside Messina as well, where there are places of historical interest, which they want to make more known, and to rebuild them with European funds or help from the authorities, to introduce them in the touristic maps and to make them more valued. It’s been a really nice activity and I actually showed my willingness to participate in other guided visits in order to better understand the history of these places which adopted me for a few months.

Translated by Oana Zlatovici – Potpourri member studying in Sweden

25
ian.

Potpourri & The Ninth Week in Sicily

   Posted by: Anamaria Catanoiu

As I was telling you, last week I had a lovely Easter holiday visiting a few wonderful places around Messina and Calabria, including Reggio Calabria- the chief residence in the province, so to name it.

It was actually a pretty busy week: I traveled to Catania – the city of the great composer Vincenzo Bellini; then to Milazzo, a really beautiful town surrounded by walls, closed to Messina; then I went to Taormina, the pearl of Sicily and to Reggio Calabria.

Catania is located on the east coast of Sicily, very close to the Mount Etna, the tallest active volcano in Europe. Catania is the second largest city in Sicily, a metropolitan area well known for its baroque architecture and great urban design (the Baroque city centre of Catania is a UNESCO World Heritage Site, as part of the late baroque cities from Val de Noto), despite its seismic history with the violent volcanic eruption in 1669 and the catastrophic earthquake in 1693.

The city has a history of 2700 years dominated by various cultures (Greek colony, followed by the Roman colony, enjoying a long glowing period continued in the Byzantine, Arabic and then Norman era) having a rich trade center, mainly because of its port. Situated close to the active volcano Etna, Catania has been destroyed many times by eruptions, being a city where you can find a variety of landscapes and architectures, and many abandoned houses, especially in the mountains.

I have visited Bellini theatre – the European temple of music, Dome Square, where the Norman Cathedral is located (there is the tomb of the composer Vincenzo Bellini), the Elephant Fountain, symbol of the city, and the entrance to the elegant Etnea, the main shopping street. Afterwards, I went to Stesicoro Square, the true old city center where the ruins of the Roman Amphitheatre can be seen even today. I’ve seen Ursino Castle, built as one of the royal castles of Frederik II, King of Sicily; I also saw Biscari Palace and the Benedictine monasteries; I went to many churches with beautiful architecture, and obviously the fish and food market, located just below Piazza del Duomo, a lively and colorful place with many people, especially tourists. The fish market is the busiest and most exotic in Sicily and it is said that here you can find the best fish in the world.

Returning closer to Messina, the northern area of the city extending along with the cities close to the sea, one can admire the beautiful specific architecture, where you can see holiday houses and boats on the beach, as well as the lakes from the little but pretty village Ganzirri, where the mussels are cultivated. The northernmost place is called Torre Faro, a fishing village, which tourists might not consider visiting if they don’t know what to go and look for. The north-eastern and most narrow place found in Sicily is called Peloro Cape, symbolically marked by a lighthouse seen from many places around Messina; it is also the place where the Ionian and Tyrrhenian seas meet. The view is wonderful, especially if you see it from the Calabrian shore. A walk on the beach, a Sicilian coffee and a cake with pistachio pasta, some fresh air, and a calm atmosphere… are the ingredients to a wonderful morning of May! And that is because I spend my afternoon in Milazzo, a great medieval town, with a great history behind due to its location on the map (the place of many battles and naval confrontations between the Carthaginians and Romans). It is also the departure point to the Aeolian Islands. Here is where I wandered around on the streets full of flowers and beautiful houses, where I admired the seafront and the harbor, where I admired various churches, monuments and I went to the castle from where you can have a breathtaking view. Strategically placed on a hilltop, with panoramic views to the harbor and the Aeolian Islands, the castle was drowned into activities for the Day of the Arts, where artists and students were preparing their workshops for photography, painting, ceramics, music, and theater. The sun was setting very slowly and the lights were turned up, and as we reached the harbor to take the bus back home, the sunshine was intertwining with the lights in the harbor and the palm leaves…, and the silence got straight to my soul, making me stop for a moment and realize all these beautiful things that I have seen and felt.

A new day, another destination, same 5 o’clock in the morning waking up to take the bus…But no matter what, it’s worth it! This time we went to Taormina, the tourists’ favorite destination and Hollywood stars’ favorite place for shooting movies. Obviously, prices match. But as they say, it’s the pearl of Sicily, the place of many cultural events and the city where Goethe lived for a little while to write Italian Journey in 1787, often discussed by intellectuals, artists and the patronage from the north of Europe. Ever since, the city has been one of the privileged places for the Grand Tour. It’s such an amazing place! Its landscapes and urban architecture is extremely unique and well maintained, and the city is located on a hilltop from where one can see the water, the cliffs, the bays, and the exotic beaches. I climbed to the highest point in the city of Castelmola, from where I could admire the wonderful panorama of mount Etna; and if it were only that, but on my way back to Taormina I walked through many, many flowers and their strong scent. Then the steps took me to the Greek Theatre – symbol of Taormina, which is carved in rock, with a view onto the immense citrus orchards, the Ionian Sea and mount Etna in the background. One of the most spectacular panoramas on the island.

The last but not least city visited was Reggio Calabria, where I had Maria as my guide. Maria is my Calabrian colleague and friend. We crossed by Metromare ferry and after 35 minutes we stepped off in the Calabrian harbor. The waterfront is long, with plenty of palm trees and old houses; water is clear and full of fish and jellyfish. Here I also visited the Dome Cathedral (the main cathedral) and the castle, which is unfortunately under construction, so I had admired it from the outside. Happy with that too! I wandered around the streets and scents of traditional goodies. I was already tired enough to keep the same rhythm from the beginning of the week so I preferred to walk and admire the people, the places, to taste the ice cream and granita, enjoy the sun and the holiday.

The week ended up with the Easter Holiday, spending it calmly in a church, then in a quick shopping at the market, and then with Maria and Laura, cooking fish and asparagus salad, zucchini and eggplant, tasting red wine right from the producers and instead of sweetbread, I had some ricotta pie and dried fruits, all of them being really yummy! Truth is, the atmosphere wasn’t the same like home, and it cannot be as long as I am the only one who celebrates Easter, but my friends respected my tradition as much as I respected theirs. The important thing is what you feel religiously, because for me, even if the service at the church was Catholic, it was extremly important because I could pray as I knew and as I learnt and did my entire life at home.

 Translated by Oana Zlatovici – Potpourri member studying in Sweden

5
aug.

Potpourri si ultimele trei saptamani in Sicilia

   Posted by: Anamaria Catanoiu

Da, ultimele….20, 21, 22. Când au trecut? Nu ştiu. Cum au trecut? MINUNAT! Şi dureros în acelaşi timp. Vă spuneam că sunt săptămânile mele de vacanţă şi că o să călătoresc prin Sicilia, dar o să mă întâlnesc mai mult şi cu prietenii mei pentru că trebuie să profit de ultima sută de metri, să-i privesc în ochi, să ne zâmbim, să dansăm, să ieşim împreună la mare, la îngheţată. Prin internet sau la telefon nu se pot face lucrurile acestea…

V-am invitat ultima dată să călătoriţi cu mine prin Sicilia, prin locurile pe care nu am avut timp sau nu era momentul să le vizitez, dar care au fost spectaculoase: Insulele Eoliene şi vulcanul Stromboli, Cheile Alcantara, Palermo, Siracuza şi câteva dintre oraşele pe care le mai văzusem dar mi-a fost drag să mai merg o dată: Catania, Taormina, Milazzo, Cefalu.

Revenim la ora 5 şi chiar devansăm, că a fost şi 4 de câteva ori….dar ca să prinzi autocarul sau vaporul, ce nu face omul…prima destinaţie, Insulele Eoliene – insula cu vulcanul Stromboli. Însă am luat vaporul care face ocolul tuturor celorlalte insule Eoliene ca să le vedem măcar puţin, chiar şi de pe navă: Volcano, Lipari, Salina, Panarea. Mai sunt două insule mai mici, Alicudi şi Filicudi, dar acolo nu am ajuns fiindcă nu erau în drumul nostru spre Stromboli. Insulele sunt incredibil de frumoase, un peisaj indescriptibil care răsare în mijlocul Mării Tireniene şi care la apus îţi taie răsuflarea. Trei ore şi jumătate de drum a meritat fiecare minut. Nu degeaba arhipelagul, un complex natural extraordinar, alcătuit din cele 7 insule formate dintr-o serie de cratere, este astăzi înscris printre locurile declarate de UNESCO Patrimoniu al Umanităţii. Vulcanul Stromboli este încă activ şi multă lume spune că este mai frumos decât Etna (acolo din păcate nu am mai ajuns). Insula este un mare con vulcanic care fumegă mereu iar arhitectura urbană este aparte, cu străduţe înguste şi case albe cu albastru, unde agroturismul este în floare. Peste tot restaurante, magazine, boutique-uri, tarabe cu suveniruri şi oferte de …divertisment. Ca să mergi la Stromboli şi să te bucuri de spectacolele naturale trebuie să stai măcar o noapte. Aşa am făcut şi eu şi nu am regretat pentru că am ales să merg cu barca cu motor noaptea, să înconjur jumătate de vulcan şi să ajung la Sciara del Fuoco, un perete larg şi abrupt cuprins între două creste stâncoase unde se prăvăleşte în mare materia vulcanică. Am stat în barcă vreo jumătate de oră pentru a vedea erupţiile vulcanice (care din fericire au fost 12 în seara aceea!) şi care noaptea se văd splendid. Splendid, într-adevăr, şi e ceva ce la Etna nu aş fi văzut acum. Localnicii vorbesc despre vulcan cu respect şi îl denumesc Idu, îl salută şi îi mulţumesc de fiecare dată când ies în larg, pentru că datorită lui şi turismul merge bine şi oamenii au din ce trăi. Am fost încântată de tot ce am văzut deşi am regretat celalată opţiune de a urca pe munte, chiar pe marginea craterului, cu ghid şi cu echipament corespunzător. Drumul însă dura 6 ore şi pecarea era tot seara, de la 6 la 12 noaptea. Era destul de anevoios urcuşul iar afară era foarte cald. Şi eu eram deja obosită…dar merită din plin această variantă şi data viitoare ştiu ce am de făcut…de aceea vă spuneam că ai nevoie de două nopţi, să ai timp să le faci pe toate. În plus, ziua am bătut insula în lung şi în lat, printre case, străduţe, flori, oameni, apă, plajă, bărcuţe. Unele lucruri, dragii mei, însă, trebuie trăite ca să le poţi simţi, poate cuvintele mele nu sunt destul de elocvente şi tot ce scriu apare ca simple fraze. Dar ca să respiri aerul curat, să te trezeşti dimineaţa şi pe terasă priveliştea să îmbine marea de o parte cu măreţia vulcanului de alta, un tot comun care dăinuie solitar în mijlocul apei, asta nu ştiu dacă o pot descrie aşa cum trebuie. Oricum, este un loc unde sper să mă întorc într-o zi, ca să ajung în vârf…

Destinaţia numărul doi: Cheile Alcantara. Lângă Taormina, o limbă de lavă aruncată dintr-un crater mai mic al Etnei şi-a croit drum până la mare şi în contact cu apa s-a solidificat. Apoi, de-a lungul mileniilor, un curs de apă a tăiat limba de lavă până când a format albia unui fluviu. Spre final de drum, râul a întâlnit în cale roci mai friabile din care apa a reuşit să formeze un canion cu forme extraordinare. Aceasta este povestea Cheilor Alcantara, denumite şi Marele Canion din Sicilia, care se întinde pe 14 km din care vizitabile sunt vreo 600 de metri amenajaţi pentru turişti, care pot merge de-alungul cheilor, în zona cea mai spectaculosă. Şi aici oferta de divertisment e mare, poţi face trekking, rafting cu pluta, evident cu ghizi, poţi degusta aşa cum am făcut şi eu, produse tradiţionale, poţi face baie şi plajă, dacă apa nu este foarte rece (ceea ce e mai greu…că e rece ca gheaţa mereu, din punctul meu de vedere) sau poţi închiria echipament special (cizme foarte înalte) să te plimbi prin apă de-alungul cheilor când apa nu e foarte adâncă. Oricum, deosebit locul şi natura pentru că totul este rocă vulcanică, deci neagră şi, oricum, zona a fost declarată Parc Fluvial Regional pentru că mai sunt şi alte puncte de interes care alcătuiesc tot acest parc natural.

Palermo: regina Siciliei. Oraşul de pe coasta tireniană are o poziţie geografică şi un peisaj de invidiat. Ca să nu mai vorbim despre cât de bogat în importante mărturii artistice şi istorice. O zi întreagă am alergat la propriu pentru că oraşul este foarte mare şi vroiam să văd cât mai mult. Am început cu oraşul arab şi normand, cel mai îndepărtat de centru. Ştiam că aici sunt cel puţin două lucruri care trebuie văzute: Mănăstirea Capucinilor, impresionantă pentru catacombele sale unde erau depuse, între anii 1600 şi sfârşitul anilor 1800, cadavrele palermitanilor bogaţi. Sunt mai mult de 8000 de corpuri, dintre care unele mumificate, îmbrăcate cu hainelelor cele mai bune, împărţite după sex şi categorie socială. Evident, în mănăstire nu sunt expuse toate 8000, dar vă spun că e suficient ce am văzut şi ce am mirosit, ca să mă impresioneze. E un loc unde meditezi profund la viaţă şi moarte…De aici am fugit la Palatul Normanzilor, cu o istorie care îmbină urme romanice, arabe şi bizantine. Iniţial castel construit de arabi, regii normanzi l-au transformat mai târziu în palat regal. Înăuntru, Capela Palatină, o bazilică în mozaic pe fond de aur, ascunde cele mai splendide decoraţiuni din întrega artă bizantină. TREBUIE văzut! Mai sunt câteva palate şi biserici vechi şi frumoase în această zonă, dar nu am reuşie să le văd chiar pe toate…Am fugit către inima oraşului, aria centrală a zonei baroce, unde se află piaţa I Quatro Canti sau „crucea de străzi” care împarte oraşul în patru cartiere şi care este străjuită de palate care suprapune stilurile ionic, doric şi corintic. Tot în zona barocă am vizitat Domul sau Catedrala, la fel de impresionantă ca şi Palatul Normanzilor, Piaţa Pretoria cu două biserici specatculoase- Santa Caterina şi San Giuseppe, Palatul Senatorial, Fântâna Pretoria (denumită şi „fântâna ruşinii” datorită statuilor nude care au provocat scandal), Piaţa Bellini, strada Maqueda cu palate şi biserici baroce, şi câte şi mai câte. Ultima zonă vizitată au fost Kalsa şi Loggia, două dintre cele patru cartiere ale oraşului vechi unde se mai găsesc principalele monumente din perioada aragoneză, la încrucişarea dintre Evul Mediu şi Renaştere. Piaţa Marina, poate cel mai romantic colţ din Palermo, unde se află exotica Grădină Garibaldi şi multe palate, Oratoriile San Lorenzo şi Santa Cita care ascund opere de Caravaggio, Palatul Abatellis care adăposteşte astăzi Galeria regională Siciliană, cea mai mare colecţie de picturi şi sculpturi din regiune şi multe alte biserici, mărturii arhitecturale sublime.

Nu am putut vedea tot pe îndelete într-o singură zi, e adevărat, dar câteva puncte importante şi atmosfera generală a oraşului am reuşit totuşi să bifez pe lista mea de călătorie. Tot spun că o să am timp altădată să mă întorc, să termin ce am început…

Ultima destinaţie nouă, despre care nu v-am povestit până acum, e Siracuza. Despre celelalte v-am vorbit când le-am vizitat prima dată, nu mai are rost să vi le reiau. Vă obig aşadar, în mod subtil, să citiţi, sau să recitiţi, articole mai vechi, ca să vă reîmprospătaţi lectura. Prin urmare, după cum vă spuneam, fascinaţia Siracuzei e legată de lumea clasică, de Arhimede, Teocrit, Epicarm şi de impunătoarele monumente care demonstrează puterea civilă şi militară. Oraşul, ca toate celelate se împarte în oraşul vechi, prelungit spre mare pentru a crea două porturi sigure, separate de Insula Ortigia, şi oraşul modern, care care păstrează importante vestigii ale lumii antice. Nucleul urban mai vechi se află în Insula Ortigia, unde se păstrează vestigiile primelor construcţii din perioada greacă şi unde am vizitat Castelul Maniace, un eficace bastion militar şi exemplu de arhitectură militară chiar pe marginea apei, templul lui Apollo, Domul şi Piaţa Domului, Piaţa Arhimede cu fântâna lui Artemis în mijloc, strada Maestranza care ne conduce în cartierul medieval, Palatul Bellomo şi multe alte biserici, palate şi clădiri impunătoare care se înalţă dintre străduţele mici şi cochete, foarte curate, ale micii insuliţei. Cum se spune, în sticluţe mici se ţin esenţele tari. Cam aşa e şi cu insuliţa Ortigia, e totul concentrat pe o suprafaţă mică dar ca să guşti frumuseţea locului îţi trebuie timp, răbdare şi dorinţă de a cunoaşte tot. Cum timpul este cel care îmi lipseşte mere, a trebuit să renunţ la plăcerea de a mă plimba în linişte prin Ortigia ca să pot ajunge şi în oraşul modern care adăposteşte la rândul lui multe comori: Parcul arheologic din Neapolis, zona cea mai reprezentativă a anticului oraş grecesc care uneşte Teatru grec, Amfiteatrul roman şi Altarul lui Ieronie, latomia Paradiso cu Urechea lui Dionysos. Nu ştiu de unde să încep să vă descriu, aşa că vă spun mai simplu: de văzut, mai ales pentru cei care sunt interesaţi de partea de arhitectură şi arheologie, altfel poate vi se pare o mare de bolovani…Celălalt punct de interes pe care am reuşit să-l mai văd tot în oraşul modern a fost Latomia Capuccinilor, cea mai veche şi mai frumoasă dintre latomiile Siracuzei care e astăzi redeschisă publicului spre vizitare cu un program limitat. Acum mă înţelegeţi de ce am fugit dintr-o parte în alta… Oricum, despre latomii vă pot spune că sunt spectaculoase, cuvântul înseamnă în greacă „piatră tăiată” şi reprezintă foste cariere de piatră, enorme blocuri de stâncă suprapuse, adevărate acoperişuri susţinute de stâlpi naturali, grote, toate demonstrând că forma lor derivă de la o tehnică de săpare în căutarea venei mai bune a stâncii. Multe dintre grote serveau drept închisoare pentru prizonieri unde conversaţiile se puteau auzi uşor pentru că şoaptele erau amplificate de conformaţia specială a carierei, cum este cazul Urechii lui Dionysos.

Şi cam gata şi cu Siracuza, aşa, foarte pe scurt de fapt din toate, ca să vă faceţi o idee despre „jurnalul meu de bord” de prin Sicilia. O parte importantă a vacanţei mele dar nu cea mai importantă. Pentru că nu pot să afirm că plimbările nu au fost însoţite de nodul în gât dinaintea plecării. Fapt pentru care le-am şi alternat: plimbări, ieşiri cu prietenii, seri de milonga (tango) la Mesina şi la Villa, organizate de prietenii mei, Valerio, Antonio şi Domenica, lecţii de tango cu Valerio, plajă şi baie la Capul Peloro, ca să simt şi eu că este vară.

Ultima zi a fost dedicată rămasului bun. De dimineaţă am început cu vizitele, întâlnirile cu prietenii, telefoanele pentru cei cu care nu m-am putut vedea sau mesajele pe facebook. Întâlnirea cu colegii de la CESV a fost frumoasă dar şi dureroasă şi nu m-am putut abţine să nu scap câteva lacrimi. Am luat prânzul cu toţii la sediu, pentru ultima dată, şi mi-au făcut un cadou care să-mi amintească de ei şi de toată perioada care am lucrat-o şi am trăit-o împreună. Evident, promisiuni făcute să ne vizităm şi să continuăm să lucrăm împreună la proiecte. Nici nu s-ar putea altfel…vă mulţumesc, dragii mei, pentru toată căldura cu care m-aţi primit! Şi sper să ne revedem curând!

Mari Angela, Pepe, Maria şi Laura careau terminat anul universitar şi au plecat la părinţii lor în Corsica, Valerio, Salvo, Rosario, Nini şi Franca, Dino, Angela, Nella….cu  fiecare o cafea, o granita, o îngheţată, un pahar de vorbă, îmbrăţişări, regrete vizibile sau mai puţin vizibile, ochi plecaţi, vorbe optimiste, promisiuni, contacte schimbate …în fine, ştiţi cum sunt despărţirile, grele tare. Dar trebuia şi ştiam că va veni şi ziua aceasta…

***

Acum sunt acasă, am scris ultimul articol…şi apoi continui. Chiar dacă Jurnalul Follow me in Sicily s-a încheiat ca transmisiune directă, avem de lucrat la produsele acestui stagiu, la care am început cu Mari Angela încă de când eram în Mesina, şi sper să ne ajute Dumnezeu să le terminăm. Şi apoi alte idei de pus în practică…prieteniile, relaţiile, proiectele, toate se întreţin ca să rămână vii.

Aşa că acum la final, după ce v-am purtat prin tot acest periplu sperând să trăiţi alături de mine şi personal şi profesional, după ce aţi văzut schimbările de stil, de ton, de atitudine din articolele mele, pe care vă avertizez că nu intenţionez să le modific în nici un fel, vă fac o invitaţie, pe care o puteţi lua şi ca pe un sfat: urmaţi Potpourri, oriunde s-ar găsi! (Follow Potpourri, wherever it may be!)

Oriunde s-ar afla, Potpourri vă va purta cu el…în lumea largă şi înapoi…

A piu tardi!

Insula si vulcanul Stromboli

Insula si vulcanul Stromboli

Insula si vulcanul Stromboli

Insula si vulcanul Stromboli

Insula Stromboli, arhitectura urbana

Insula Stromboli, arhitectura urbana

 

Cheile Alcantara

Cheile Alcantara

Cheile Alcantara

Cheile Alcantara

Catedrala din Palermo

Catedrala din Palermo

Capela palatina din Palatul Normanzilor, Palermo

Capela palatina din Palatul Normanzilor, Palermo

Biserica Santa Caterina, Palermo

Biserica Santa Caterina, Palermo

Piaţa Domului, Siracuza

Piaţa Domului, Siracuza

Teatrul grec, Siracuza

Teatrul grec, Siracuza

15
iul.

Potpourri si a nouasprezecea saptamana in Sicilia

   Posted by: Anamaria Catanoiu

Ultima săptămână de stagiu la CESV, cu finalitate pentru multe activităţi: s-au ales definitiv persoanele din conducerea CESV, am încheiat cu bine şi cursul non-formal de engleză, ne-am apropiat şi de etapele finale în proiectele noastre editoriale comune, dar nu am neglijat nici responsabilităţile cotidiene oferind consultanţă în domeniul SEV (Serviciul European de Voluntariat), organizând sau susţinând evenimente, şi nelipsita hârţogăraie birocratică dar care trebuie făcută… În rest, m-am bucurat printre picături de compania prietenilor, dansând tango, ieşind la o îngheţată, palavragind vrute şi nevrute, de la unii luându-mi rămas bun…poate pentru ultima dată.

Da, sunt grele despărţirile, şi parcă atunci când lucrurile se sfârşesc ai sentimentul că se rupe ceva. Mai ales dacă te-ai ataşat. Da, mai am două săptămâni o să ziceţi. Dar la CESV am încheiat activitatea pentru că am două săptămâni de vacanţă la final, aşa cum am prevăzut în agenda de lucru prima dată. Aşa că săptămâna aceasta a stat sub semnul rămasului bun de la multe activităţi şi oameni şi mă bucur că finalitatea lucrurilor pe care le-am desfăşurat aici a fost pozitivă. După trei adunări generale importante şi dificile, iată că CESV a ales în final noul preşedinte, vicepreşedinţi şi comitet director. A fost o perioadă grea pentru toată lumea cu multă muncă, dar rezultatul e bun şi sunt mulţumită că am fost aici să particip la această ultimă etapă.

Şi pentru cursurile pe care le-am ţinut, de internet şi limbă engleză în context european, a fost ultima întâlnire. Am întâlnit oameni deosebiţi printre cursanți și toți ne-am strâns în brațe la final, cu nod în gât și ne-am privit în ochi…cu ei, pentru ultima dată. Sunt mândră de toți! Au făcut progrese și pentru mine motivația de a continua a fost cea mai importantă. Sper să reușim, împreună cu Mariangela, să îi susținem pe cei care, convinși de beneficii, și-au exprimat intențiile de a participa la mobilități europene. Să dea Domnul la mai mulți! Cum se pare că dă pentru că am avut și câteva întâlniri cu tineri care au venit pentru consultanță în ce privește oportunitățile de voluntariat în afară, în special SEV, dar și asociații membre CESV care vor să se acrediteze ca organizație de trimitere și de primire a voluntarilor SEV. E bine deci că vestea se răspândește și din ce în ce mai mulți încep să înțeleagă beneficiile mobilităților europene și voluntariatului și mai concret, să aplice pentru ele. Și pentru acest fapt sunt la fel de mândră!

Cât despre proiectele editoriale la care colaborez cu Mariangela și despre care v-am mai spus eu odată, fără să dezvălui prea mult atunci, sunt tot în lucru. Ele se vor finaliza când mă întorc în România ca rezultate dar și metode de diseminare ale acestei perioade de stagiu de asistent Grundtvig. Și oricum, mai avem de muncă la ele, pentru că trebuie să fie corecte. Stiți cum se spune, un lucru trebuie făcut bine de la început. Asta înseamnă că nici acum nu vă spun mai mult, îmi doresc să fiu sigură că aceste lucruri vor vedea lumina tiparului înainte de a face afirmații gratuite.

Cu alte detalii despre hârțogăraie nu vă plictisesc deși pentru potențialii candidați la stagiu de asistent e important să știe că la final ai nevoie de certificate de participare, de documente de mobilitate Europass, care demonstrează prezența, perioada petrecută și activitatea ta în cadrul organizației gazdă. Oricum, toate acestea le vor afla dacă se hotărăsc să candideze pentru o astfel de bursă europeană.

Și acum și puțină parte culturală…recunosc și declar public: m-am îndrăgostit de tango argentinian! Săptămâna trecută vă spuneam că am fost cu prietenii la o serată de tango argentinian…și m-am îmbolnăvit. Săptămâna aceasta boala s-a agravat pentru că am ieșit iarăși cu Domenica, Antonio și Valerio la un restaurant din orașul Villa, din Calabria de această dată, tot pentru o serată de tango. Defapt, ei au fost organizatorii acestei milonga, și astfel am avut frumoasa surpriză să ajung într-un loc minunat, pe vârf de deal, de unde se vedea de cealaltă parte a strâmtorii toată Mesina și luminile, și portul… O seară excepțională în care am mai furat de la prietenii mei pași de tango…și boala s-a agravat. Așa că am trecut la fapte concrete. Când ești prieten cu instructorii..te apuci de studiat, la modul cel mai serios, tango argentinian. Pe ultima sută de metri am început cursurile cu Valerio, apoi Antonio și Domenica s-au alăturat să mă învețe într-o săptămână cât pe alții în doi ani. Că de, eu plec și vreau să știu cât mai mult…Sunt instructori desăvârșiți și știu să explice tehnica dar să te și facă să înțelegi și să iubești acest stil, atât de rafinat, de a dansa și a simți în același timp. Îmi plăcea de mult tangoul argentinian, dar n-am avut nici unde, nici cadrul și nici oamenii adecvați să mă învețe. Acum însă, mi s-a mai împlinit un vis…pe care trebuie să îl continui cumva, e prea frumos să se termine atât de repede…Mulțumesc Domenica, Valerio și Antonio, sunteți cu adevărat profesioniști!

De la colegii de birou nu mi-am luat la revedere pentru că ne mai vedem și în săptămânile care urmează la o pizza și o granita și nici de la o parte dintre prieteni cu care voi mai avea șansa să mă întâlnesc. Voi petrece două săptămâni și ceva călătorind și descoperind alte locuri din frumoasa Sicilie, pe care nu am apucat să le văd și pe care vi le voi povesti într-un ultim articol care va îngloba ultimele două săptămâni și jumătate până la primul pas pe pământul românesc. Printre picături însă, și în zilele în care nu voi călători, o să mă văd cu prietenii de care m-am atașat enorm și care mi-au devenit familie. Ne vom revedea cu siguranță, aici în Sicilia, sau în România, ne vom căuta reciproc și ne vom regăsi pentru că s-au creat legături prea strânse. Cu o parte dintre ei voi continua să colaborez la proiecte comune începute aici sau idei pe care ni le propunem. Cu Mariangela și CESV, cu siguranță vom derula noi activități! Acest sfârșit e pentru mine un nou început, cu alte perspective, mentalități, priorități, cu un bagaj sufletesc și profesional încărcat și o dorință imensă de a le împărtăși cu toți din România și nu numai.

Deci, dragii mei, ne auzim peste vreo trei săptămâni. Și acum….follow me…through Sicily! (haideți cu mine…prin Sicilia)

Seara de tango argentinian in Calabria

Seara de tango argentinian in Calabria

Vedere a Mesinei de la Hotelul Panorama din Calabria

Vedere a Mesinei de la Hotelul Panorama din Calabria

Vedere a Mesinei de la Hotelul Panorama din Calabria

Vedere a Mesinei de la Hotelul Panorama din Calabria

Valerio (stanga) si Antonio, prietenii mei si instructorii de tango argentinian

Valerio (stanga) si Antonio, prietenii mei si instructorii de tango argentinian

12
iul.

Potpourri & the Tenth Week in Sicily

   Posted by: Anamaria Catanoiu

My holidays are gone and now I am back to business! This week we cleaned up the beach in Messina and I traveled to Terrasini – Palermo Province, for Active Citizenship and Volunteering project. By the end of the week I went for the urban trekking (archeological visit) in Messina, to find the hidden treasures, full of history.

Right before the final stage of the project, promoted by the Ministry of Labour and Social Policy, together with the regional associations of volunteering (and CESV as well), taking place in Terrasini, a small town on the sea about 30 km away from Palermo, I participated in another activity aiming to clean an area on Messina beach. The protagonists were the students from the Nautical High School, who accompanied us in Terrasini as well. The activity aimed to raise young people awareness on the necessity of active implication in social issues and the importance of volunteering. For a few hours, the students, together with  their teachers and official representatives, cleaned up the beach and learnt what responsibility and respect for the environment means, as well as team work and mature behaviour to everything surrounding us.

In Terrasini, there was organized a Regional Campus called Spaccadinanza, I Republicca dei Raggazi  where the team was made up of 150 participants, with students and volunteers from the other regions involved in the project (Patti, Corleone, Marsala, Palermo and Catania). For two days, everyone was caught in the activities aimed to a specific thematic area: environmental and legal issues, land, rights and legal issues, culture and intergenerational relations, sustainability and life styles, in order to enliven the spirit of community in young people and to develop a non-individualistic life style to feel part of the community. These young people challenged their imagination creating various materials and cards, and a youth city, a city of the future, where people are involved, are responsible and actively participate in the community life. Their ideas were great! In the end, they destroyed everything they worked for the entire afternoon and reconstructed all from the start (to reinforce the idea of active citizenship). Also, each school prepared a short movie on the active citizenship and participation, with social messages on responsibility, road safety and alcohol consumption, all of them being very well made! The week-end was entertained by a rapper called Othelloman, who made everyone dance, joke, and be responsible and mature at the same time. In between, I managed to admire and enjoy the view to the mountain collapsing in the sea, with the fine sand on the beach, the crystal clear water and the most beautiful sunrise and sunset seen from the highest terrace of the hotel.

On Sunday, I went back to Messina for urban trekking. The activity called Vie di Pietra (Stone Road) was created as a passeggiata archeologica (archeological stroll) and it was organized by Legambiente Messina Association, Pres. Danielle Ialacqua, in partnership with experts in Messina. I had four guides, prof. Gabriella Tigano, prof. Elvira D’Amico, prof. Maria Ravesi, and prof. Pippo Martino, who presented us places of special interest, which aren’t yet „visible” to the tourists nor to the residents of city. It’s been the perfect time to see what tourists don’t know to look for and to take advantage of information received from experts. For about four hours, I wandered around the city with other 50 people and I have seen artifacts and archeological sites, dating from prehistory, Greek, Roman and Medieval era, some of them being hard to reach as they were located on private properties or could not be seen but only by invited groups. Their initiative was commendable and it isn’t the only one because they organize such visits outside Messina as well, where there are places of historical interest, which they want to make more known, and to rebuild them with European funds or help from the authorities, to introduce them in the touristic maps and to make them more valued. It’s been a really nice activity and I actually showed my willingness to participate in other guided visits in order to better understand the history of these places which adopted me for a few months.

12
iul.

Potpourri & the Ninth Week in Sicily

   Posted by: Anamaria Catanoiu

As I was telling you, last week I had a lovely Easter holiday visiting a few wonderful places around Messina and Calabria, including Reggio Calabria-  the chief residence in the province, so to name it.

It was actually a pretty busy week: I traveled to Catania – the city of the great composer Vincenzo Bellini; then to Milazzo, a really beautiful town surrounded by walls, closed to Messina; then I went to Taormina, the pearl of Sicily and to Reggio Calabria.

Catania is located on the east coast of Sicily, very close to the Mount Etna, the tallest active volcano in Europe. Catania is the second largest city in Sicily, a metropolitan area well known for its baroque architecture and great urban design (the Baroque city centre of Catania is a UNESCO World Heritage Site, as part of the late baroque cities from Val de Noto), despite its seismic history with the violent volcanic eruption in 1669 and the catastrophic earthquake in 1693.

The city has a history of 2700 years dominated by various cultures (Greek colony, followed by the Roman colony, enjoying a long glowing period continued in the Byzantine, Arabic and then Norman era) having a rich trade center, mainly because of its port. Situated close to the active volcano Etna, Catania has been destroyed many times by eruptions, being a city where you can find a variety of landscapes and architectures, and many abandoned houses, especially in the mountains.

I have visited Bellini theatre – the European temple of music, Dome Square, where the Norman Cathedral is located (there is the tomb of the composer Vincenzo Bellini), the Elephant Fountain, symbol of the city, and the entrance to the elegant Etnea, the main shopping street. Afterwards, I went to Stesicoro Square, the true old city center where the ruins of the Roman Amphitheatre can be seen even today. I’ve seen Ursino Castle, built as one of the royal castles of Frederik II, King of Sicily; I also saw Biscari Palace and the Benedictine monasteries; I went to many churches with beautiful architecture, and obviously the fish and food market, located just below Piazza del Duomo, a lively and colorful place with many people, especially tourists. The fish market is the busiest and most exotic in Sicily and it is said that here you can find the best fish in the world.

Returning closer to Messina, the northern area of the city extending along with the cities close to the sea, one can admire the beautiful specific architecture, where you can see holiday houses and boats on the beach, as well as the lakes from the little but pretty village Ganzirri, where the mussels are cultivated. The northernmost place is called Torre Faro, a fishing village, which tourists might not consider visiting if they don’t know what to go and look for. The north-eastern and most narrow place found in Sicily is called Peloro Cape, symbolically marked by a lighthouse seen from many places around Messina; it is also the place where the Ionian and Tyrrhenian seas meet. The view is wonderful, especially if you see it from the Calabrian shore. A walk on the beach, a Sicilian coffee and a cake with pistachio pasta, some fresh air, and a calm atmosphere… are the ingredients to a wonderful morning of May! And that is because I spend my afternoon in Milazzo, a great medieval town, with a great history behind due to its location on the map (the place of many battles and naval confrontations between the Carthaginians and Romans). It is also the departure point to the Aeolian Islands. Here is where I wandered around on the streets full of flowers and beautiful houses, where I admired the seafront and the harbor, where I admired various churches, monuments and I went to the castle from where you can have a breathtaking view. Strategically placed on a hilltop, with panoramic views to the harbor and the Aeolian Islands, the castle was drowned into activities for the Day of the Arts, where artists and students were preparing their workshops for photography, painting, ceramics, music, and theater. The sun was setting very slowly and the lights were turned up, and as we reached the harbor to take the bus back home, the sunshine was intertwining with the lights in the harbor and the palm leaves…, and the silence got straight to my soul, making me stop for a moment and realize all these beautiful things that I have seen and felt.

A new day, another destination, same 5 o’clock in the morning waking up to take the bus…But no matter what, it’s worth it! This time we went to Taormina, the tourists’ favorite destination and Hollywood stars’ favorite place for shooting movies. Obviously, prices match. But as they say, it’s the pearl of Sicily, the place of many cultural events and the city where Goethe lived for a little while to write Italian Journey in 1787, often discussed by intellectuals, artists and the patronage from the north of Europe. Ever since, the city has been one of the privileged places for the Grand Tour. It’s such an amazing place! Its landscapes and urban architecture is extremely unique and well maintained, and the city is located on a hilltop from where one can see the water, the cliffs, the bays, and the exotic beaches. I climbed to the highest point in the city of Castelmola, from where I could admire the wonderful panorama of mount Etna; and if it were only that, but on my way back to Taormina I walked through many, many flowers and their strong scent. Then the steps took me to the Greek Theatre – symbol of Taormina, which is carved in rock, with a view onto the immense citrus orchards, the Ionian Sea and mount Etna in the background. One of the most spectacular panoramas on the island.

The last but not least city visited was Reggio Calabria, where I had Maria as my guide. Maria is my Calabrian colleague and friend. We crossed by Metromare ferry and after 35 minutes we stepped off in the Calabrian harbor. The waterfront is long, with plenty of palm trees and old houses, water is clear and full of fish and jellyfish. Here I also visited the Dome Cathedral (the main cathedral) and the castle, which is unfortunately under construction, so I had admire it from the outside. Happy with that too! I wandered around the streets and scents of traditional goodies. I was already tired enough to keep the same rhythm from the beginning of the week so I preferred to walk and admire the people, the places, to taste the ice cream and granita, enjoy the sun and the holiday.

The week ended up with the Easter Holiday, spending it calmly in a church, then in a quick shopping at the market, and then with Maria and Laura, cooking fish and asparagus salad, zucchini and eggplant, tasting red wine right from the producers and instead of sweetbread, I had some ricotta pie and dried fruits, all of them being really yummy! Truth is, the atmosphere wasn’t the same like home, and it cannot be as long as I am the only one who celebrates Easter, but my friends respected my tradition as much as I respected theirs. The important thing is what you feel religiously, because for me, even if the service at the church was Catholic, it was extremly important because I could pray as I knew and as I learnt and did my entire life at home.

8
iul.

Potpourri si a optsprezecea saptamana in Sicilia

   Posted by: Anamaria Catanoiu

De ce toate lucrurile devin și mai frumoase la final? E o regulă de viață, o întrebare filozofică care e din păcate și retorică, o chestiune de perspectivă personală? Pentru mine cred că sunt cam toate trei la un loc, asta dacă nu cumva e doar cifra 18 care îmi poartă noroc… pentru că săptămâna aceasta, a optsprezecea, a fost chiar plină de lucruri minunate: cursuri de engleză, noi recruți pentru ateliere Grundtvig și SEV, seri dansante de tango argentinian, ieșiri cu prietenii pe malul mării, toate lucrurile bune și frumoase laolaltă care să-mi bucure sufletul și să mă întristeze în același timp, pentru că se apropie plecarea…

Rezultatele muncii nostre la CESV dau roade. Și asta pentru că săptămâna aceasta am avut o întâlnire de pregătire importantă cu președintele Asociației LUTE din Milazzo, Claudio Grazziano, care va fi gazda unui asistent Grundtvig anul viitor. Atât CESV cât și Asociația din Milazzo vor fi anul viitor gazdele a noi Asistenți Gundtvig, așa cum am fost și eu, care vor continua experiența mea, aducându-și aportul profesional și cultural. Sunt bucuroasă că am susținut candidaturile celor două fete care își vor petrece următoarele 6, respectiv 8 luni, în Sicilia, și împreună cu Claudio am trasat liniile importante de conduită și de lucru, plecând de la toate aspectele legale și administrative de care ne-am lovit eu și Mariangela la început, când am venit în Mesina. Regret doar că nu voi fi aici să lucrăm împreună, pentru că se vede de pe acum că vor fi două asistente care promit mult și mi-ar fi plăcut să le cunosc.

Sunt mulțumită însă că experiența mea și puterea de convingere a Mariangelei a dat rezultate și în alt sens, iar pe ultima sută de metri, pentru mine, susținem și coordonăm voluntarii sau membrii seniori ai altor asociații care aplică pentru Ateliere Grundtvig. Asta înseamnă că încet încet ideea de moilitate europeană prinde contur mai amplu și se dovedește astfel și utilitatea „exemplului viu”, care îți vorbește de beneficiile pe care o astfel de experiență europeană ți le oferă însutit.

Chiar și de la clubul de engleză se pare că sunt potențiali recruți pentru Serviciul European de Voluntariat (SEV), această oportunitate pentru tineri de a-și forma o personalitate frumoasă, armoniosă, de a trece prin școala vieții învățând valorile cele mai importante în contexte multiculturale, în altă țară, aducându-și totodată aportul voluntar pentru binele societății civile, al comunității din care fac parte, al oamenilor, în general. La cele trei întâlniri de săptămâna aceasta am discutat, în engleză firește, tocmai despre beneficiile voluntariatului și al experiențelor europene, de tipul SEV sau Schimb de tineri, din cadrul programului Tineret în acțiune, dar și despre importanța cunoașterii și însușirii valorilor europene, plecând de la un vocabular devenit comun care promovează atribute ale moștenirii culturale europene. Sunt mulțumită deasemenea de modul în care s-au derulat întâlnirile și de rezultatele obținute, ca să nu mai vorbesc de atmosfera relaxată și plăcută și de compania unor oameni, tineri și adulți, cu care am plăcerea să mă întâlnesc și săptămâna viitoare, când se va încheia oficial cursul.

În contrabalans, partea culturală se diversifică pe zi ce trece și asta datorită noilor prieteni pe care i-am cunoscut în seara floshmob-ului de tango argentinian și despre care v-am mai vorbit: Antonio, instructorul de dans, și mai nou l-am cunoscut și pe Valerio, tot instructor de tango argentinian, care este jumătatea veselă a lui Antonio. Un mesaj pe telefon mă invita la Teatru Vittorio Emanuele unde a avut loc un spectacol organizat de Centrul de Dans din Mesina care a durat trei ore! N-am stat la tot pentru că s-a terminat la miezul nopții, dar am stat suficient de mult cât să văd copii, tineri, adulți care și-au etalat cunoștințele și talentul în balet, hip hop, tango, dans modern, o paletă de vârste, culori și energie care a atras aplauzele sălii pline ochi de părinți, bunici, prieteni și care a fost pentru mine, care iubesc dansul și muzica, un eveniment neașteptat și extrem de plăcut. Mai ales că punctul central a fost numărul de dans al lui Antonio, care a participat cu trei dansuri de tango argentinian pe care le-am și filmat, dar vă atașez numai unul, nu vă supărați.

Și când ziceam că săptămâna se apropie de final și să-mi petrec weekendul acasă, organizându-mă nițel pentru detalii administrative finale, mesaj din nou: în seara asta mergem la dans. Unde? La un club privat de tenis, pe riviera mesineză, pe o terasă de unde puteai vedea toate luminile nocturne ale țărmului calabrez, unde iubitorii de tango argentinian se adună săptămânal pentru a se relaxa în pași de dans și în briza mării. Cu cine? Evident, cu Antonio, Valerio, Suzy și Dominique, două dansatoare frumoase pe care le-am admirat toată seara pentru eleganța lor. Eu? Fotograf în prima fază că nu știu tango argentinian, mai apoi, de voie de nevoie, dansator amator, că băieții au insistat că pot și știu. Nu am idee ce s-a întâmplat în timpul dansului, știu doar că n-am călcat prea mult pe picioare pe partener, dar în rest rețin doar faptul că…pluteam, că mi se mișcau picioarele și că era ca un vis frumos care nu vroiam să se termine. Tangoul argentianian e un dans superb, care se dansează cu inima și ochii închiși, cu suite de 4 tango, 3 milonga și 4 valsuri (sper să îmi aduc aminte și teoria pe care mi-au explicat-o băieții) dar care este de o eleganță și naturalețe diferită de dansurile latino americane standard. Oricum, toate simțurile sunt multiplicate și de atmosfera rafinată și de locul în sine unde se întâlnesc membrii cluburilor de dans și vă mărturisesc că și acum, când scriu aceste rânduri, mă gândesc tot la acea seară splendidă….care sper să se repete!

Planurile pentru ultima săptămână înainte de vacanța mea sună însă foarte promițător și sper să vorbesc într-un ceas bun, chiar dacă va fi o săptămână încărcată și cu multă muncă administrativă de final de stagiu. Parcă acum mai mult ca oricâd vreau să profit din plin de tot ce este în jurul meu, să mă încarc cu cât de mult pot duce cu mine înapoi acasă să îmi amintească de aceste locuri și acești oameni minunați pe care i-am întâlnit aici, în alt colț de lume…

Tango cu Antonio și Ilaria Di Bernardo pe scena Teatrului Vittorio Emanuele:

http://www.youtube.com/watch?v=JJlNBzFbrCk

Cursul de engleza

Cursul de engleza

Cursul de engleza

Cursul de engleza

Spectacolul de dans la Teatru

Spectacolul de dans la Teatru

Cursul de engleza

Cursul de engleza

Spectacolul de dans la Teatru

Spectacolul de dans la Teatru

Seara de tango argentinian...

Seara de tango argentinian…

Valerio si Dominique

Valerio si Dominique

Antonio si Suzy

Antonio si Suzy

Tarmul calabrez de pe terasa clubului

Tarmul calabrez de pe terasa clubului

2
iul.

Potpourri si a saptesprezecea saptamana in Sicilia

   Posted by: Anamaria Catanoiu

A venit și a trecut. Mă refer la săptămâna 17 care mi s-a părut scurtă dar încărcată cu activități diverse. Am inițiat un nou curs, de engleză de data aceasta, dar într-o formulă mai complexă,  am trecut cu bine de alegerile care modifică întreaga conducere CESV și am descoperit și biserica comunității din Sri Lanka, unde am participat la slujbă.

Cu cât se apropie finalul de stagiu, cu atât parcă muncim mai mult. Așa am ajuns să inițiem, împreună cu Mariangela, un curs intensiv de conversație engleză dar într-o formulă diferită de modelul clasic. Adică, este un curs non-formal pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare în limba engleză în context european, cu scopul de a promova educația interculturală, voluntariatul și mobilitatea europeană. Mai exact, îmbinăm comunicarea în limba engleză cu informații necesare despre ce înseamnă voluntariat, care sunt beneficiile, care sunt oportunitățile europene de voluntariat, precum și alte tipuri de mobilitate europeană plecând de la experiența mea de Asistent Grundtvig.

Cursul este deschis participanților adulți (se încadrează pe linia Educației Adulților) iar grupa care s-a format este predominant „studentă” dar printre ei sunt și reprezentanți ai unor asociații membre CESV cu experiență în proiecte de voluntariat internaționale. Ne întâlnim de 3 ori pe săptămână la sediul CESV și în cea mai relaxată atmosferă lucrăm cu concepte de tipul „a învăța, a împărtăși, cetățenie, voluntariat, mobilitate, motivație, mentalitate, etc”, oferim exemple din experiențele noastre și în același timp exersăm și comunicarea în limba engleză, targetată pe termenii uzitați în acest context european și intercultural.

Cursul se derulează conform așteptărilor și, atât Mariangela cât și eu, suntem mândre că, după abia două întâlniri, interesul față de problematica europeană discutată a crescut simțitor iar participanții rămân să mai pună întrebări și după ce discuțiile se încheie „oficial”. Sperăm ca rezultatele să fie cele pe măsură, cel puțin vedem că se îndreaptă în direcția bună, dar vom putea spune exact la final, când ei înșiși își vor exprima părerile atât despre curs, cât și despre metodă și „traineri”. Dacă nu sunt pozitive, să știți că nu vi le zic….

În ce privește alegerile la care am participat sâmbătă, stresantă treabă. Cu multă muncă și  multă responsabilitate, o groază de hârțoage de făcut, ore de muncă prelungite, dar cu satisfacția că ne-am făcut treaba bine și conștiincios. A fost cea mai importantă dintre cele trei adunări la care am participat de când sunt aici, v-am mai spus eu și altădată, tocmai pentru faptul că acum au fost alegeri pentru președinte, vicepreședinte, consiliul director și alte comisii de verificare. Într-un cuvânt, toată structura de conducere a CESV. Toată ziua s-a discutat, s-a votat, s-a dezbătut și s-a deliberat (și sper că am folosit toate verbele reprezentative), asta pe langă faza premergătoare în care trebuie să înscrii prezența tuturor asociațiilor membre CESV care au luat parte (și n-au fost multe, decât vreo 150 și mai bine cred!) și trebuie să fii atent la acte, la delegații, să îi îndrumi, să mai și faci conversație. Așa că până seara nu ne-am plictisit, ba chiar am alergat de colo colo, între săli, eu ca să mai fac și poze, iar colegii pentru diverse responsabilități administrative și organizatorice. Oricum, chiar dacă astfel de momente sunt obositoare și solicitante, tot am găsit și timpul să mai glumim, să mai râdem, să facem haz de necaz ca să ne mi destindem nițel și să ne descrețim frunțile. În fond, ne bucuram cu toții ca e ultima…

Pe la 5 după-amiaza am ajuns ce-i drept acasă, mi se cam învârtea capul așa că am hotărât să ies la plimbare. Nu de alta dar în fața blocului meu am văzut un grup de copii sri lankezi cu profesoara de muzică, repetau de zor la instrumentele tradiționale din lemn (niște tobe imense). Unde e rost de ceva nou sunt și eu prezentă, așadar m-am dus țintă să aflu detalii și așa am ajuns, tot sâmbătă, la biserica comunității Sri Lanka, unde s-a oficiat slujba de bun venit a noului preot. Eram singura persoană albă de acolo, fapt pentru care m-am postat discret la intrare să nu deranjez și să nu atrag prea mult atenția cât fac fotografii și cât ascult puțin slujba (asta așa, ca experiență culturală, nu că aș fi înțeles ceva din limba lor). Oricum, a fost interesant să văd și să aud ceva diferit, o mică oază de orient încercând să-și păstreze tradițiile și identitatea în marea de occident care îi înconjoară, și pe ei și pe mine, aici, în Sicilia.

Dragii mei dragi, încet încet se apropie și finalul, mai am încă două săptămâni de stagiu, după care urmează o perioadă de vacanță tot de vreo 2 săptămâni și un pic, înainte de a mă întoarce acasă. Nu vă faceți griji însă, o să vă povestesc totul până la capăt, pentru că orice poveste are început și sfârșit. În plus, sper ca în vacanță să călătoresc puțin prin locurile nedescoperite încă din Sicilia și atunci o să călătoriți și voi cu mine, ca să ne luăm rămas bun împreună de la aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu cu o frumusețe simplă dar de neuitat.

Mariangela inaugurand clubul de engleza

Mariangela inaugurand clubul de engleza

O parte din cursanti

O parte din cursanti

Inregistrarea asociatiilor la alegeri

Inregistrarea asociatiilor la alegeri

Cuvinte cheie cu care lucram la curs

Cuvinte cheie cu care lucram la curs

Sectii de votare

Sectii de votare

Sectii de votare

Sectii de votare

Sectii de votare

Sectii de votare

Numararea voturilor

Numararea voturilor

Numararea voturilor

Numararea voturilor

O parte din echipa CESV la final

O parte din echipa CESV la final

Biserica comunitatii din Sri Lanka

Biserica comunitatii din Sri Lanka

Biserica comunitatii din Sri Lanka

Biserica comunitatii din Sri Lanka

Biserica comunitatii din Sri Lanka

Biserica comunitatii din Sri Lanka

24
iun.

Potpourri si a saisprezecea saptamana

   Posted by: Anamaria Catanoiu

A sunat alarma la telefon și săptămâna aceasta, dar nu la 5…din fericire. Călătoriile au fost mai lejere, însă nu lipsite de frumusețe și puțină nebunie, ar spune unii. Destinațiile: orașul Vittoria, o experiență inedită…cu autocarul din Focșani. Cea de-a doua escapadă: Tindari, laguna care l-a inspirat pe Quasimodo. Iar când te aștepți mai puțin și ieși pentru o plimbare în port, seara pe răcoare, dai peste ….flashmob în pas de tango argentinian.

Da, nu vă mirați, cu autocarul Robin Grup din Focșani am plecat săptămâna aceasta la plimbare prin Sicilia. E firma de la care am luat și biletele de avion și care parcurge săptămânal Italia cu bagaje și persoane dar vine și în Mesina, trece apoi prin Catania și merge până în orașul Vittoria, care e capăt de linie. I-am rugat pe Florențiu și Cătălin, șoferii, să mă ia cu ei, dacă nu îi deranjez evident. Mă gândeam că așa văd și peisajul și orașele prin care trec, dacă e cazul, și mai ales Vittoria, care e de cealaltă parte a Siciliei, sud-vest. Ca peisaj însă nu am avut ce admira decât până în Catania, pentru că autostrada merge de-alungul apei și e un peisaj mirific, dar de la Catania la Vittoria se traverseaza Sicilia și peisajul e asemenător cu câmpia noastră dar mai înverzit ce-i drept. La Catania am făcut un scurt popas pentru a prelua niște persoane, dar nu am avut timp să vizitez (oricum, Catania am văzut-o). Însă la Vittoria am făcut pauză vreo două ore, și atunci să vezi viteză! Cred că a fost cea mai rapidă vizită ca să reușesc din gară să ajung, pe jos, cum altfel, în centrul orașului și să apuc să văd ceva. Prea multe însă nu am găsit, spre nemulțumirea mea de călător înfocat și nerăbdător de bogăție turistică. Deși e marcat ca un oraș mărișor pe hartă, Vittoria e mult mai simplu și mai sărăcuț decât ce am văzut până acum. Arhitectura se vede că e veche și mai sărăcăcioasă (orașul a fost fondat în 1607 de către contesa Vittoria Colonna) dar asta îi dă defapt frumusețe orașului, pentru cine are ochi să vadă asta. Am ajuns însă în punctele centrale de interes și am fotografiat câteva catedrale impunătoare și interesante, (Biserica Madonna delle Grazie, 1754, și Teatrul Comunal, clădiri neoclasice, și Biserica Madre denumită și Biserica San Giovanni Battista, sfântul protector al orașului) am respirat puțin din aerul provincial al orașului cu aceleași străduțe înguste caracteristice întregii Sicilii și apoi am fugit la autocar, ca să nu plece fără mine. Deși nu am văzut câte mă așteptam să văd, a fost totuși o experiență extrem de plăcută, prima de acest fel, și m-am simțit bine în compania prietenilor mei din Focșani cu care am depănat fel de fel de nimicuri românești care mi-au mai potolit nițel dorul de casă. Și oricum, vă imaginați că numai eu puteam să plec de nebună cu autocarul la plimbare prin Sicilia…

Dar în contrabalans am evadat nițel și la Tindari, o localitate importantă din punct de vedere istoric din golful Patti, la o oră cu autocarul de Messina. Denumită Tyndaris în onoarea lui Tindari, regele Spartei, localitatea este puțin cunoscută de turiști și punctele de interes sunt așezate sus, pe stânca care privește spre golf și spre plaja în formă de lagună.

Sanctuarul Madonei Negre de Tindari este o clădire impunătoare, chiar pe marginea stâncii care privește înspre întreg satul de dedesubt și adăpostește statuia Madonei (Fecioarei), o sculptură antică din lemn de cedru, făcătoare de minuni, care atrage mii și mii de pelegrini care îi cer ajutorul. În spatele sanctuarului mare se află un altul, mic și foarte vechi, care oferî o frumoasă panoramă asuppra plajei ți golfului. Din vechiul Tyndaris au rămas astăzi importante vestigii arheologice: zidul de apărare al orașului, teatrul grec, bazilica, termele, câteva case cu mozaicuri prețioase. Am reușit să fur doar câteva fotografii și eu din situl arheologic pentru că timpul petrecut în Tinadri a fost limitat (1 oră jumătate) și doream să văd și celelate lucruri frumoase despre care citisem. Așa că am alergat să văd celebra plajă, laguna minunată care l-a inspirat se pare pe scriitorul Salvatore Quasimodo datorită formei pe care o are, cu micile porțiuni de apă interioare care își modifică forma în funcție de mișcarea nisipului determinată de maree. Denumită Marinello, sau marea uscată, plaja e subiect de legendă și se pare că s-a format pe locul unde un copil a căzut de pe terasa sanctuarului dar a scăpat în mod miraculos. De pe terasa unui restaurant am avut cea mai bună vedere a întregii plaje, al cărei nisip e extrem de fin și pe care mi-ar fi plăcut să-l simt sub picioarele goale. Dar, timpul prea scurt, prea cald afară și prea multe mijloace de transport pe care trebuia să le schimb ca să cobor până acolo. Mă declar totuși mulțumită că am ajuns și aici și până la urmă, să fim realiști, în viața asta nu poți vedea chiar totul.

Sau da…când te aștepți mai puțin dai peste lucruri minunate, sau dau ele peste tine, nu știu cum să spun. Mă plimbam agale prin port într-o seară, așa cum fac zilnic pentru că e răcoare și în casă nu prea mai poți sta, și chiar mă pregăteam să o iau către casă când văd un grup de vreo 30 de perosane care se instalează cu laptop și boxe și încep să danseze tango argentinian. Și cum să pierd eu așa ceva? M-am apropiat și am cerut permisiunea să filmez și numai bine că cel pe care îl bănuisem a fi instructorul de dans a explicat și motivul acestui flashmob: solidaritate față de dansatorii din Turcia și Grecia care au dansat în stradă cu măștile de gaz pe față în protest față de situația politică actuală. Tinerii și mai puțin tinerii care au dansat în port erau dansatori de la diverse școli de tango argentinian din Mesina, dar evenimentul a fost repetat și în Catania și alt orașe din Sicilia și, se pare, după cum mi-a spus Antonio, instructorul de dans, și la Biblioteca Națională a României. Rămâne să mai întreb o dată că poate m-a înșelat italiana mea și nu am înțeles bine…Oricum, o oră am stat nedezlipită de ei și i-am admirat cu câtă frumusețe tratează unul dintre cele mai frumoase tipuri de tango, într-un loc pitoresc, și evident vă atașez și filmarea care tot cu telefonul e făcută. Asta ca să scuz dinainte calitatea filmului încărcat pe You tube și site-ul Potpourri.

Deci, dragii mei, după cum vedeți, în fiecare săptămână am parte de câte ceva nou și frumos iar zilele care urmează nu vor fi mai prejos după cum se anunță chiar dacă avem și mult de muncă la CESV unde vor avea loc….alegeri importante la nivel de conducere. Dar când atmosfera e plăcută, nici o muncă nu ți se pare prea obositoare sau stresantă.

Și acum, ca să vă delectez vă las să urmăriți tangooooo monsieur!

Biserica Madonna delle Grazie si Teatrul Comunal, Vittoria

Biserica Madonna delle Grazie si Teatrul Comunal, Vittoria

Biserica San Giovanni Battista, Vittoria

Biserica San Giovanni Battista, Vittoria

Sanctuarul Madonna di Tindari

Sanctuarul Madonna di Tindari

Sanctuarul Madonna di Tindari

Sanctuarul Madonna di Tindari

Sanctuarul Madonna di Tindari

Sanctuarul Madonna di Tindari

Statuia Fecioarei Negre din Tindari

Statuia Fecioarei Negre din Tindari

Plaja lui Quasimodo si Sanctuarul Madonnei

Plaja lui Quasimodo si Sanctuarul Madonnei

Teatru grec, Tindari

Teatru grec, Tindari

Plaja Marinello, Tindari

Plaja Marinello, Tindari

Plaja Marinello, Tindari, vedere din micul sanctuar antic

Plaja Marinello, Tindari, vedere din micul sanctuar antic

18
iun.

Potpourri si a cincisprezecea saptamana in Sicilia

   Posted by: Anamaria Catanoiu

Promisiunea e promisiune. Şi dacă săptămâna trecută vă spuneam că o să vă prezint ultimele două concerte din Bazilica Sant Antonio, aşa trebuie să fac. Şi ca să vă conving pe deplin că muzica clasică, sacră şi simfonică sunt un atribut care îi caracterizează pe deplin pe italieni, o să adaug întreg contextul religios, cultural şi popular în care m-am putut bucura de o suită de concerte şi manifestări de stradă, toate organizate cu ocazia Nopţii Albe (Notte Bianca) dar şi în onoarea primei vizite a Papei Ioan Paul II la Mesina, acum 25 de ani.

Cum a venit vara, cum se simte atmosfera de petrecere şi voie bună, dar mai ales de activităţi în aer liber sau de manifestări culturale de mare amploare, care sunt de tradiţie şi care antrenează artişti de toate felurile. O să încep prin a vă spune câteva cuvinte despre cel de-a patrulea concert din bazilica Sant Antonio pentru că a fost memorabil datorită unei prezenţe speciale, care a stat în primul rând.

Dacă vă mai amintiţi, vă spuneam la început, când am vorbit prima dată despre aceste concerte, că sunt dedicate noului Papă Francesco. Concertul de săptămâna aceasta l-a avut ca invitat special pe Stanislaw Dziwisz, cardinalul de Cracovia şi secretarul personal al papei Ioan Paul II. Pentru a sărbători 25 de ani de la vizita Papei în Mesina, Corul Ersu şi Corul Liric Sicilian au interpretat exemplar, cu toate emoţiile însutite de prezenţa cardinalului, Recviem Kv 626 de Mozart, un concert pentru solişti, cor şi pian la patru mâini, cum spun ei, care a umplut la refuz biserica. Nu mă mai miră oricum calitatea concertelor pentru că deja m-am obişnuit cu stilul dirijorului Francesco Costa, care este extrem de tânăr dar extrem de talentat şi foarte cunoscut, se pare, şi apreciat în peisajul muzical sicilian.

Tot el este direct răspunzător şi de ultima execuţie, la fel de impresionantă, care a încheiat cea de-a doua ediţie a Festivalului pentru Orchestră şi Cor şi a fost dedicată de data aceasta lui Verdi, în aniversarea bicentenarului de la naşterea marelui compozitor italian. Contextul însă în care a avut loc acest concert mă determină să dezvolt subiectul pentru că deja v-am pomenit mai sus de Noaptea Albă (Notte Bianca), o sărbătoare de amploare care a avut loc pe 15 iunie. De la ora 20.00 şi până la ora 3.00 dimineaţa centrul oraşului a fost plin de oameni, de forfotă, de artişti de stradă, artă cu şi din flori, de standuri cu produse handmade, dulciuri, degustări de vin şi brânză şi concerte organizate în aer liber în piaţetele din jurul Bazilicii Sant Antonio.

Evident, cele mai remarcabile manifestări s-au desfăşurat tot în bazilică, şi anume…5 concerte, unul după altul, care m-au ţinut nemişcată aproape 5 ore în biserică! Aşa da cadou muzical pentru mine la final de săptămână! Unul dintre cele cinci vi l-am spus deja, este cel de Verdi, alte trei au fost concerte de pian la patru mâini şi vioară din muzică de Bhrams, Rossini, Bellini, Moskovsky şi Gershwin, cu soprane şi tenori care au umplut bazilica cu vocile lor. În deschiderea serii muzicale a cântat un Cor al Imigranţilor care m-a impresionat mult fiindcă nu am ascultat pe viu niciodată acest gen de muzică: ritmuri africane, cu instrumente specifice, ţinută colorată şi un repertoriu extrem de cald şi vesel care a antrenat întreaga audienţă. Încheierea vă este binecunoscută, cu siguranţă, fiindcă melodia a fost preluată şi de formaţii celebre care au adaptat-o …The Lion Sleeps Tonight.

Printre concerte, m-am strecurat şi afară, în mulţime, măcar să văd puţin şi din celelate manifestări. Pe străzi, artiştii cu picioroange înalte, mimi şi comedianţi animau şi amuzau din loc în loc grupuri de privitori, străduindu-se să smulgă aplauzele părinţilor şi zâmbetele copiilor. Pe scenele amplasate în piaţetele învecinate se derulau concomitent spectacole de dans şi muzică pentru copii şi tineri, paradă de modă, concerte de cor, gospel şi jazz cu staruri internaţionale. Suspansul n-a lipsit nici el şi multă lume a admirat, cu frică însă, execuţia trapeziştilor şi numerele cu foc ale artiştilor, acrobaţiile, exerciţiile de echilibru, jonglerii, magie. În rest, peste tot, improvizaţii muzicale stradale, expoziţii de pictură, spectacole de marionete, defilări de maşini de epocă, vizite ghidate în muzeele din biserici, magazine deschise şi multă buticăreală ca la noi, cu vată pe băţ, fructe uscate, dulciuri, îngheţată, şi nelipsitul popcorn.

Eu m-am oprit la standurile de degustări şi am primit o felie de pâine cu ricotta (urdă) pe care am acompaniat-o cu nişte vin roşu şi o brioşă siciliană, ca să fie tot meniul complet. N-am ratat nici alte standuri unde am încercat mai multe tipuri de brânzeturi de capră, cu piper, mozarella, măsline, pâine. Capitolul „carne” l-am sărit, fiindcă nu mă îndeletnicesc cu aşa ceva, însă erau bogate şi sortimentele de prosciuto, şunculiţe, salam şi tot ceea ce găseşti în general şi pe la noi la astfel de manifestări. Numai că aici sunt în varianta siciliană.

Aşa că am avut parte de o cină gustoasă şi de o atmosferă cu totul deosebită pentru seara de sâmbătă şi, deşi mai era un concert de la 12 noaptea, oboseala şi-a cam spus cuvântul (ca să nu spun şi bătrâneţea…) şi m-am retras pentru un somn bun, lăsând în urmă tot vacarmul (dar nu l-am putut ignora complet pentru că era lângă fereastra mea întreaga sărbătoare).

Duminică, după alte procesiuni stradale dedicate Sf. Antonio din Padova şi muzică în tot oraşul la megafoanele amplasate de-alungul bulevardelor principale, m-am bucurat de la fereastră, împreună cu Maria şi Laura, de un foc de artificii care a încheiat oficial o săptămână de manifestări laice şi religioase.

Şi, din câte se pare, este doar începutul, fiindcă vara siciliană este mereu plină de activităţi, care mai de care mai interesante, mai ales pentru mine, care doresc să văd şi să cunosc cât mai mult din tot ceea ce mă înconjoară.

Pe curând, dragii mei, să vedem pe unde mă mai poartă paşii…ca să vă port şi eu cu mine.

Cardinalul de Cracovia, Stanislaw Dziwisz

Cardinalul de Cracovia, Stanislaw Dziwisz

Concert pianoforte la patru maini

Concert pianoforte la patru maini

Orchestra Ersu si Corul Liric Sicilian, foto grup

Orchestra Ersu si Corul Liric Sicilian, foto grup

Programul de manifestari pentru Noaptea Alba

Programul de manifestari pentru Noaptea Alba

Programul de manifestari religioase pentru Sf. Anton din Padova

Programul de manifestari religioase pentru Sf. Anton din Padova

Corul Imigranților

Corul Imigranților

Concertul de Verdi cu Corul Liric Sicilian

Concertul de Verdi cu Corul Liric Sicilian

Concertul de pian si vioara

Concertul de pian si vioara

Degustari de branzeturi...

Degustari de branzeturi…

De aici am mancat eu ricotta si briosa

De aici am mancat eu ricotta si briosa

Covoarele de flori realizate manual

Covoarele de flori realizate manual

Numere artistice la trapez

Numere artistice la trapez

Artisti de strada

Artisti de strada